Numarul de copii cu anemie este ridicat in Romania, stirnind ingrijorare in rindul medicilor si parintilor. Cu siguranta doriti sa stiti cum sa observati  semnele acesteia. Exista unele simptome specifice, carora trebuie sa le acordati atentie si teste suplimentare, care se facpentru a diagnostica corect anemia. Deseori, solutia problemei este simpla, constind  in schimbarea dietei sau adaugarea unor suplimente nutritionale.

Ce este anemia?

Anemia apare atunci cand numarul de celule rosii din sange este scazut. Este una dintre cele mai frecvente tulburari ale sangelui si poate duce la alte complicatii, cum sunt intirzierile in crestere. Celulele rosii contin hemoglobina, care transporta oxigenul la nivelul tesuturilor si organelor, inclusiv creierului.

Celulele (globulele) rosii au o durata de viata limitata, de circa 120 de zile. Celulele sanguine noi sunt produse in interiorul maduvei osoase si apoi trec  in fluxul sangvin.

Semne de anemie

De obicei, primul semn de anemie la copii este culoarea palida a pielii.
S-ar putea, de asemenea, sa observati ca buzele,  unghiile si pleoapele sunt mai putin roz decat inainte, iar interiorul pleoapei este si el palid . Deoarece aceste modificari se produc in timp, nu le veti putea remarca cu usurinta. Alte semne de anemie includ oboseala, apatia, iritabilitatea, ametelile, batai mai rapide ale inimii.

Cauze

Principalele trei cauza ale anemiei sunt pierderea excesiva de sange, distrugerea crescuta a celulelor rosii si productia inadecvata de celule rosii de catre maduva osoasa. 

Insa cel mai frecvent la copii anemia este cauzata  de probleme nutritionale, cum ar fi lipsa fierului, vitaminelor, mai ales a vitaminei B12, sau de infectii.

Anemia provocata de pierderea de sange poate sa apara din cauza unei interventii chirurgicale, a unei rani, sangerari sau din cauza unei  probleme de coagulare a sangelui.

Anemia cauzata de distrugerea celulelor rosii din sange se numeste anemie hemolitica, si apare in cazul in care durata de viata a unei celule rosii este mult mai scurta decat 120 de zile. Aceasta se intampla adesea in mod spontan, fie din cauza unei infectii, muscaturi de sarpe sau paianjen, boli hepatice sau renale avansate, arsuri severe, expunerea la produse chimice sau medicamente cum ar fi antibioticele.

Anemia cauzata de productia necorespunzatoare de celule rosii poate fi cauzata de unele  defecte ereditare, sau de un deficit de aport de fier in alimentatie .
Anemia cauzata de lipsa fierului este cel mai des intalnita la copiii sub 2 ani sau la tinerele adolescente dupa menstruatie.
Deficienta de acid folic si vitamina B12 poate provoca, de asemenea, anemie, care este cel mai adesea intalnita la persoanele care mananca putina carne si legume bogate in acid folic.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica anemia este necesara o hemograma completa. Acest test va indica nivelul de celule rosii din sange. Analiza detaliata a compozitie sangelui este cea mai in masura sa furnizeze informatii privitoare la natura anemiei si la cauzele ce au determinat-o. Aceste analize sunt de mai multe feluri, si in functie de fiecare pacient in parte, medicul alege maniera de testare optima.

Anemia poate duce la complicatii numeroase, cum ar fi disfunctionalitati ale organelor de coordonare a organismului si oboseala. In cazul in care copilul dumneavoastra este  sugar sau prescolar, deficitul de fier poate cauza intarzieri in dezvoltarea  acestuia si probleme de comportament, cum ar fi dificultatea in interactiunile sociale sau lipsa de atentie. In cazul in care un deficit de fier nu se compenseaza in mod corespunzator, aceste probleme se pot mentine pe toata perioada scolii si dupa aceea.

Tratament

Diferitele tipuri de anemie necesita  tratamente diferite. In cazul in care copilul dumneavoastra are anemie din cauza lipsei de fier, medicul ii poate prescrie  un supliment de fier  sau puteti  sa adaugati in dieta acestuia alimente bogate in fier. Daca anemia este provocata de lipsa acidului folic sau vitaminei B12, pot fi recomandate suplimente pentru aceste substante nutritive.

In cazul in care anemia este cronica sau severa, atunci este nevoie de medicatie, o transfuzie de sange, sau ar putea fi necesare chiar interventii chirurgicale.

Surse alimentare naturale de fier usor asimilabil: ficat (de pui, porc, vita), carnea de vita, sardinele, carnea de curcan.

Surse alimentare naturale de vitamina B12: ficat de vita sau pasare, peste, fructe de mare, carne de vita sau miel, oua.Surse alimentare naturale de acid folic: piine integrala si cereale integrale, linte, mazare, fasole boabe, portocale, spanac, grapefruit.

Articol validat de Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru

Vitamina C este o vitamina importanta, cu rol antioxidant, pe care organismul o utilizeaza pentru ca noi sa putem fi puternici si sanatosi. Vitamina C contribuie la intarirea si protectia sistemului imunitar, ajuta la mentinerea pielii, oaselor, musculaturii, precum si a vaselor de sange. De asemenea, vitamina C contribuie la formarea colagenului si ajuta organismul in procesul de absorbtie a fierului, factor important in prevenirea anemiei.

Multe specii de animale isi pot sintetiza vitamina C din componentele hranei, dar omul nu se numara printre acestea, fiind obligat sa isi asigure nevoile de vitamina C prin aport alimentar.

Vitamina C se gaseste in mod natural in legume si fructe, in special kiwi, portocale si alte citrice. 

Vitamina C poate preveni sau trata simptomele racelii?
In general, la primele simptome de raceala, multi oameni se gandesc sa ia vitamina C care reprezinta un tratament larg acceptat, dar in ciuda utilizarii sale pe scara larga, expertii spun ca exista foarte putine dovezi ca vitamina C ar ajuta la prevenirea sau tratarea unei raceli.

Este insa demonstrat rolul jucat de vitamina C in mentinerea functionarii normale a sistemului imunitar, cel care apara organismul impotriva imbolnavirilor cauzate de agenti patogeni. In timpul evolutiei bolilor infectioase, s-a demonstrat ca sistemul imunitar epuizeaza rapid „stocul” de vitamina C. Acest lucru ar explica beneficiile unui aport crescut de vitamina C in astfel de situatii.
De asemenea, descoperirea vitaminei C si a aplicatiilor ei medicale a salvat multe vieti, prin capacitatea acesteia de a preveni si trata scorbutul, boala grava, cauzata de o alimentatie lipsita de vegetale crude (proprie marinarilor sau unor populatii izolate pe timp de iarna).

Ce cantitate de vitamina C trebuie sa consumam?

In general, este bine sa ne asiguram necesarul de vitamina C prin consumul de fructe si legume. Doza recomandata este de 90 mg pe zi pentru barbati si 75 mg pentru femei, putind creste cu 200 mg/zi la persoanele care fac efort fizic intens. Fiind o vitamina hidrosolubila, ea se elimina usor din organism, sansele de acumulare fiind minime. Totusi, la administrare indelungata  dozele mari de vitamina C (mai mult de 2000 de miligrame pe zi pentru adulti) pot favoriza formarea pietrelor la rinichi si cauza simptome de greata si diaree.
Prepararea termica distruge in proportie de circa 60% vitamina C din vegetale. De aceea, este important sa includem in alimentatie suficiente legume si fructe proaspete.

Surse naturale de vitamina C la indemina

* Macesele, 100 g contin 2000 mg vitamina C, adevarate campioane!

*Gogosari, 100 g: 190 mg

*1 Kiwi, : 70 mg
* Pepenele galben, 1 ceasca: 59 mg Vitamina C
* Suc de portocale, 1 ceasca: 97 mg
* Broccoli, fierte, 1 ceasca: 74 mg de
* Varza rosie, 1 / 2 ceasca: 40 mg
* Suc de rosii, 1 pahar: 45 mgAlimentele de origine animala sunt sarace in vitamina C, mai ales ca se consuma dupa fierbere sau frigere.

Articol Danonino validat de Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru

Laptele si alte produse bogate in calciu sunt zi de zi obligatorii in dieta copiilor. Calciul este necesar pentru a avea oase tari si sanatoase. La orice varsta, de la copilarie pana la adolescenta, calciul este un element care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copiilor. Dar mai mult de 85% dintre fete si 60% din baieti cu varste intre 9 si 18 ani nu isi iau acele 1,300 de miligrame de calciu pe zi.  Nici la prescolari lucrurile nu stau mai bine: un studiu efectuat in Romania, in 2007, a aratat ca 93% dintre copiii cu virsta intre 3 si 6 ani nu primesc doza zilnica recomandata de 800 mg calciu pe zi. Jumatate dintre acesti copii beau lapte de 2-3 ori pe saptamina, si doar 3% dintre ei beau lapte in fiecare zi.

Nu este deloc surprinzator daca ne gandim ca multi copii beau mai des bauturi racoritoare decat lapte, laptele fiind sursa alimentara principala de calciu.

Ce rol are calciul

In timpul copilariei si adolescentei, corpul foloseste calciul pentru a construi oase puternice.

Cantitatea de calciu din organism este de cca 25 g la nastere, si trebuie sa creasca pana la 1100 – 1200 g la adolescent, reprezentand o acumulare  proportional mai mare decat cea a masei corporale.

De asemenea, scheletul isi primeneste si el tesuturile, intr-un ritm mai rapid in copilarie (cind reinnoirea dureaza 2 ani) si mai lent la maturitate (in 10 ani).

Copiii mai mici si bebelusii cu aport insuficient de calciu si vitamina D (care ajuta absorbtia calciului) sunt supusi riscului aparitiei rahitismului. Rahitismul inseamna oase prea moi, care se deformeaza , rezultind picioare strambe, crestere incetinita si uneori dureri musculare si pierdere in greutate.
Tinerii, in special fetele, ale caror diete nu contin elementele nutritive necesare pentru dezvoltarea oaselor, sunt supusi unui risc mai mare de  fracturi, iar la virste mai inaintate pot dezvolta osteoporoza, o boala a oaselor, care din nou creste riscul unor fracturi.
Calciul joaca un rol important in contractia muschilor, transmiterea influxului nervos si sinteza unor hormoni. Daca nivelul de calciu din sange este scazut (datorita aportului insuficient), organismul  va lua calciul din oase pentru a-si asigura buna functionare. In timp, demineralizarea oaselor poate atinge praguri periculoase.

Dezvoltarea unui sistem osos  normal necesita aport suficient de proteine, calciu si vitamina D, si multa miscare, exercitiul fizic fiind foarte important.

Recomandarile Ministerului Sanatatii privind necesarul zilnic de calciu pentru copii si adolescenti (Ordinul 1563/2008):
 

Surse alimentare de calciu 

Laptele si alte produse lactate sunt sursele principale de calciu, iar unele contin vitamina D, care este importanta pentru cresterea si sanatatea oaselor.

Iata citeva alimente uzuale si cit calciu ne furnizeaza ele:
 

Cand copiii nu pot  sau nu vor sa manance lactate

Unii copii nu vor sau nu pot sa consume lactate. Iata cateva metode pentru ai fi siguri ca isi iau portia zilnica de calciu:
Copiii cu intoleranta la lactoza:  acesti copii nu au suficiente enzime intestinale (lactaza) care sa ii ajute sa digere zaharul (lactoza) din produsele lactate. Acesti copii pot avea crampe sau diareee dupa ce consuma lapte sau lactate.

Ca sa obtina calciul de care au nevoie, ei pot consuma branza maturata si tare (cum este cheddar-ul) sau iaurturi, care contin bacterii lactice active, sunt mai usor de digerat si sunt bine tolerate de organism.
 

Copiii cu alergie la lapte

Proteinele din lapte pot cauza reactii alergice unor oameni.

Vorbiti cu medicul daca considerati ca cel mic este alergic la lapte. Copiilor mici cu alergie la lapte ar trebui sa li se ofere inlocuitor de lapte sau brinza din soia (daca soia e tolerata) sau formule hipoalergice.

Articol Danonino validat de Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru

Daca v-ati urmarit copiii pe terenul de joaca, ati observat cat de activi sunt si ca le place sa se miste. Dar ceea ce nu ati realizat e ca toate aceste activitati pe care le fac acum din proprie dorinta pot insemna primii pasi catre o viata activa.

Cand cresc, ei renunta sau ezita sa faca activitatile fizice de care au nevoie zilnic. Motive sunt numeroase: mai multe teme pentru scoala, ceilalti copii cred ca nu sunt destul de buni la sport, inexistenta unui model in familie,  un program foarte aglomerat, cu meditatii, limbi straine, arte plastice, muzica, dar din care lipseste sportul.

Si chiar daca ei au timpul si inclinatia de a fi activi, parintii nu ii lasa sa cutreiere prin cartier cum faceau mai de mult copiii, sau ii verifica telefonic daca sunt acasa, la lectii. In ciuda acestor bariere, parintii pot insufla o dorinta pentru miscare si ii pot ajuta pe copii sa o includa in programul lor zilnic. Facand acest lucru, pot da nastere unor obiceiuri sanatoase care dureaza si la maturitate.

Beneficiile unei vieti active
Cand copiii sunt activi,  pot face lucrurile pe care ei le vor si de care au nevoie. De ce? Pentru ca exercitiile fizice le ofera aceste beneficii:
 

• • muschi si oase puternice
• • articulatii flexibile, agilitate, rezistenta la efort
• • oxigenarea tesuturilor si a creierului
• • un control al greutatii
• • un risc mai mic de aparitie a diabetului
• • un somn linistit
• • o mai buna perspectiva asupra vietii

In plus, elevii sanatosi si activi fizic pot fi mai motivati si pot avea mai mult succes.  Si competentele fizice dau nastere respectului de sine la orice varsta. Facind sport, isi fac si prieteni si isi dezvolta spiritul de fair-play.

Ce ii motiveaza pe copii?
Sunt multe beneficii pe care le are o viata activa, dar cum ii incurajati pe copii? Iata cateva sugestii:

Alegeti activitatile potrivite varstei copilului: daca nu o veti face, copilul se va plictisi sau va fi frustrat.

Oferiti-i mai multe posibilitati de a fi activ: copiii au nevoie ca parintii sa le faca activitatile mai usoare oferindu-le echipament si mergand cu ei la locurile de joaca.

Concentrati-va pe distractie: copiii nu fac ceva ce nu le face placere sau nu ii stimuleaza sa se autodepaseasca, pentru a cuceri admiratia celorlalti.

Cand copiilor le place o activitate, vor vrea sa o faca mai des. Practicand o activitate, fie ca e vorba de inot sau mersul cu bicicleta, copilul isi dezvolta abilitatile. Copilul se simte multumit, mai ales cand efortul sau este laudat. Aceste lucruri il fac pe copil sa vrea sa continue aceasta activitate si chiar sa incerce altele.

Care e activitatea cea mai potrivita varstei?
Cea mai buna metoda pentru copii sa faca miscare e sa le stabiliti un program zilnic cu exercitii. De la bebelusi pana la copiii mai mari, acestia au nevoie de cel putin 60 de minute de miscare pe zi. Aceasta poate include joaca acasa, la scoala sau participarea la diferite sporturi.

Iata cateva sfaturi de baza:

Prescolarii: prescolarii au nevoie de joaca si de exercitii care ii ajuta sa isi dezvolte aptitudini importante: forta, indeminarea, mobilizarea si coordonarea altor copii – jocuri cu mingea,  leapsa, sariturile, tractiuni la bara, mers cu tricicleta, dans .

Scolarii: parintii au mai multe obstacole in a-i determina sa faca miscare si sa le placa acest lucru pentru ca scolarii prefera alte lucruri mai sedentare, precum privitul la televizor sau jocurile pe calculator. Activitatile pot varia de la sporturi traditionale (tenis, fotbal, volei, inot, ciclism) pana la mersul cu cortul, drumetii sau alte activitati care se petrec in afara casei.
In primii ani de scoala, cand copiii deprind reguli si aptitudini de baza, ei practica mai putine activitati atletice. Cu cat cresc, apar diferentele intre abilitati si personalitate. Nivelul de interes si angajament se intalneste cu abilitatea, de aceea e important sa gasiti o activitate care e potrivita pentru copil. Programul devine tot mai incarcat in acesti ani, dar nu uitati sa ii lasati timp si pentru joaca sau sport.

Personalitatea si conditia fizica a copilului dumneavoastra
In plus, e important pentru parinti sa cunoasca personalitatea copilului. Liniile de personalitate, mostenirea genetica si abilitatile atletice se iau in considerare cind   directionam atentia copilului catre practicarea sporturilor sau a altor activitati fizice.
Daca veti intelege tipurile de temperament ale conditiei fizice, veti putea sa il ajutati pe copil sa isi aleaga activitatile cele mai potrivite si sa faca cu placere destul exercitiu. Unii copii vor vrea sa obtina performanta in sport, in timp ce altii vor fi ferciti sa fie doar participanti. Care din aceste trei tipuri il caracterizeaza cel mai bine pe copilul dumneavoastra?
Nonatletul: acest copil nu are abilitati altetice, sau nu e interesat de practicarea unei activitati fizice, sau ambele. Poate fi stimulat sa participe la activitati in aer liber, impreuna cu prietenii si familia, si sa tina pasul cu echipa, fara a urmari performante deosebite.

Atletul ocazional: copilul e interesat sa fie activ, dar nu e  foarte bun la sport si exista riscul sa fie descurajat intr-un mediu atletic competitiv. Il puteti indrepta catre dans, fotbal sau tenis, drumetii, ski, patinaj, ciclism cu prietenii si familia.

Atletul: copilul are abilitati altetice, este angajat intr-un sport sau o activitate si isi va imbunatati performantele. Este cazul ideal, copilul trebuie ajutat, laudat, stimulat sa se autodepaseasca si sa obtina performante prin exercitiu sistematic.

Articol Danonino validat de Doctor Silvia Clonda - Medic primar pediatru